A mai cazut o STEA - Laura Dahlmeier

De când am aflat vestea, gândurile mele se învârt neîncetat în jurul acestui caz dramatic. Poate că scriind despre aceasta, voi reuși să-mi potolesc valul emoțional...
Nu am întâlnit-o niciodată pe Laura Dahlmeier – dublă campioană olimpică și de șapte ori campioană mondială la biatlon. Și totuși, faptul că s-a născut și a trăit în Garmisch-Partenkirchen, la doar 100 km de orașul meu, m-a făcut să o simt „de-a noastră”, ca pe o fiică a sudului Bavariei. Pentru ca Laura a fost iubită de oameni de toate vârstele. A fost o prezență luminoasă, iar această energie pozitivă se vedea clar ori de câte ori apărea — fie în transmisiuni televizate, în interviuri live sau în paginile revistelor glossy, fie în spațiul digital, prin rețele sociale, platforme multimedia și conținut viral. Zâmbetul ei transmitea o căldură autentică, care transcendea mediul vizual și pătrundea direct în conștiința publicului. Cu toată celebritatea ei, Laura și-a păstrat naturalețea, modestia și o sociabilitate rară.

După ce a acumulat un palmares sportiv remarcabil, Laura Dahlmeier și-a încheiat cariera sportiva în anul 2019, la vârsta de 25 de ani. Retragerea nu a însemnat repaus - Laura a rămas activă, mereu în mișcare, mereu aproape de munte, marea ei iubire. A fost moderator sportiv, ambasadoare de brand, dar mai ales exploratoare. A acceptat provocări alpine, a urcat, a alergat, a schiat, a pedalat... Pentru ea, natura și prietenia deveniseră mai importante decât performanța.
Ca ghid montan și de schi certificat (VDBS), Laura a oferi turiștilor șansa de a-și atinge propriile vârfuri. Motto-ul ei preferat a fost o expresie bavareză greu de tradus „Scheiß da nix, dann feit da nix!” – care s-ar putea interpreta așa: „Dacă nu ai simțit frica până în măruntaie, n-ai trăit nimic!.” Sau cu alte cuvinte "teama nu te protejează – ba chiar te poate opri"! Așa și-a trăit viața - cu îndrăzneală, cu visuri înalte, cu pași siguri pe crestele lumii.

🏔️ A urcat Mont Blanc prin Brouillard Pfeiler alături de frații Huber (2021), a cucerit Pik Korschenewskaja (7.105 m) în 2023 și Ama Dablam (6.814 m) în Nepal (2024). Următoarea mare dorință a ei - Laila Peak, Pakistan – un vârf cu nume inspirat dintr-o poveste de dragoste orientală, „Laila și Majnoon”. Un vârf frumos, dar nemilos. Unul dintre cele mai dificile din Himalaya, cu pereți abrupți, stânci fragile și vreme imprevizibilă.

Pe 28 iulie 2025, la altitudinea de 5700 de metri, muntele și-a arătat dintr-odată cruzimea iar ascensiunea Laurei a fost brusc întreruptă. O stâncă desprinsă a lovit-o... Destinul?! Prietena Laurei si partenera de expeditie, Marina Krauss (alpinistă de performanță), a rămas suspendată între cer și abis, fără puterea de a schimba cursul unei tragedii ce se desfășura sub ochii ei. Atârna de acea coardă ca de un fir subțire de speranță, singura în pustietatea albă, cu vântul urlând și cioburi de gheață mușcând din piele și din timp. De atunci, imaginea nu-mi dă pace — două prezențe încremenite în tăcerea glacială, conturate de respirațiile rare și de vântul aspru ce le învăluia. Față în față cu forța copleșitoare a naturii, într-un moment care scapă înțelegerii. Ce se întâmplă acolo, la granița dintre curaj și destin, nu poate fi cuprins în logica unui om obișnuit. Poate fi doar onorat în tăcere...

Am două fete de vârsta celor două - Laura și Marina. Nu nu sunt alpinistă. Iubesc zapada si practic sporturile de iarna - din pasiune, ca amatoare. Experiențele mele alpine se rezumă la câteva ture de schi pe an, pe pârtii oficiale, întreținute și monitorizate. Am schiat în ceață, în vânt, la minus 12 grade, dar mereu înconjurată de oameni. Și totuși, pericolele există – uneori chiar amplificate, cum a fost cazul celebrului Schumacher... Accidentele nu pot fi anticipate. În cazul Laurei, poate că destinul a fost provocat... Orice alpinist extrem urcă muntele conștient că acesta decide dacă îi va permite să coboare. Este un pact tăcut — o alegere asumată de a pătrunde într-un spațiu în care fragilitatea umană se dezvăluie fără echivoc. Poate că tocmai această expunere dă curajului o formă absolută.

Nu este o regulă scrisă, dar mulți alpiniști redactează un testament înainte de expediție. Himalaya nu iartă - avalanșe, căderi, hipotermii, boli de altitudine, vreme imprevizibilă — toate pot avea consecințe tragice.
Dorința Laurei Dahlmeier a fost ca în eventualitatea unui accident cu final tragic, nimeni să nu-și riște viața pentru a-i recupera trupul... 🕊️ R.I.P.

Laura Dahlmeier ... o stea căzătoare. A strălucit intens, a ars cu pasiune și s-a stins acolo unde se simțea cel mai vie - pe munte...
Laura Dahlmeier nu a fost doar o sportivă de excepție, ci un spirit liber care a ales să-și trăiască viața cu intensitate și curaj. Ea nu a alergat după glorie, ci după autenticitate, după momente care să-i înalțe sufletul. În fiecare urcare, în fiecare traseu, în fiecare pas pe stâncă, Laura căuta ceva mai profund decât vârful muntelui - a căutat sens, libertate, comuniune cu natura și cu sine.

---

P.S. Viața amoroasă a fostei biatloniste Laura Dahlmeier a fost umbrită de o tragedie profundă. În ianuarie 2022, fostul ei partener, Robert Grasegger, și-a pierdut viața la doar 29 de ani, în urma unui accident petrecut în Munții Fitz Roy. Situat la granița dintre Argentina și Chile, acest lanț muntos din inima Patagoniei este renumit pentru sălbăticia sa neîmblânzită, frumusețea impunătoare și provocările extreme pe care le oferă alpiniștilor. Pe pagina sa de Facebook, Robert scria: „Munții îți pot oferi multe, dar îți pot lua totul.” Cuvinte care astăzi răsună ca o prevestire dureroasă și ca un testament al pasiunii lor comune pentru alpinismul extrem. Pentru că iată, trei ani mai târziu, Laura și-a găsit deasemenea sfârșitul în munți...
Poate că, dincolo de timp și spațiu, acolo unde pământul zgârie cerul, Laura și Robert și-au dat întâlnire… în eternitate...

---

P.S.2: "Vocea ei tremura când vorbea – nu din nesiguranță, ci din durere. Marina Krauss, partenera de coardă a Laurei Dahlmeier, a vorbit pentru prima dată public despre ultimele ore petrecute pe Laila Peak. Nu a fost o explicație, nici o căutare de compasiune – ci o încercare de a pune în cuvinte ceva de necuprins.

„Totul s-a întâmplat atât de repede. Și totuși, fiecare moment părea nesfârșit”, a spus ea cu o privire goală. Soarele era jos pe cer, lumina slăbea, iar vântul de la peste 6000 de metri altitudine le lovea fețele ca niște ace fine. Dahlmeier, această atletă puternică, disciplinată, uneori aproape supraomenească, hotărâse să urmeze o linie dificilă. Marina avea încredere în ea. Făcuseră multe ture împreună. Îi cunoștea limitele – sau cel puțin așa credea.
Când s-a produs accidentul, nu a fost niciun zgomot puternic, nici o cădere dramatică, cum vedem în filme. A fost un moment de liniște. O priză care a cedat. O privire care s-a întâlnit pentru ultima oară. Apoi, gol. „Am sunat imediat la urgențe, am încercat totul. Dar eram atât de sus, atât de singure. Minutele păreau ore.” Lacrimi îi curgeau pe obraji când a spus asta.
Salvatorii s-au luptat mai târziu cu condiții dificile pentru a ajunge la locul accidentului. Dar pentru Laura, orice ajutor a venit prea târziu. Căutarea a fost grea, plină de speranță, mereu cu acea scânteie de „Poate”. Dar la final a rămas doar certitudinea amară: una dintre cele mai mari sportive ale Germaniei și-a pierdut viața în munți – acolo unde se simțea mereu cea mai vie.
Marina Krauss a mai spus: „Știu că Laura voia să fie exact acolo. Că nu a fost niciodată imprudentă. Dar munții decid uneori altfel. Nu voi uita niciodată acea zi. Și nici liniștea de pe chipul ei, în acel ultim moment.”
Lumea sportului este în doliu. Dar Marina, prietena ei, colega ei și ultima ei însoțitoare, a lăsat prin cuvintele sale ceva mai profund decât o simplă amintire: o umanitate tulburătoare, profundă." -- traducere articol FB

---

P.S.3: Într-un interval de doar două săptămâni, lumea sportului a fost zguduită de pierderea a două legende — Felix Baumgartner și Laura Dahlmeier — care și-au găsit sfârșitul în timp ce îmbrățișau pasiunea lor pentru sporturile extreme. Odată cu ei, o parte din visul de a atinge limitele omenești s-a frânt în zbor...

Ah, coafura!

În tinerețe, mă tundeam scurt-scurt, asemenea Mariei Fredriksson (Roxette) și cumva mi se potrivea. Eram sportivă si eram suplă, iar tunsoarea scurtă reflecta perfect acea perioadă din viața mea. Aveam antrenament aproape zilnic si ma spălam pe cap chiar si de doua ori pe zi! Dimineata parul meu avea întotdeauna numeroase rotocoale, trebuia sa-l spăl, să-l usuc cu foenul și peria... 

De-a lungul timpului, am încercat deasemenea diverse nuanțe de vopsea, de la blond la roșcat, chiar și negru-albăstrui. Totuși, fiind natural blondă, am constatat ca nuanțele deschise mi se potrivesc cel mai bine la ten. 

Cu trecerea anilor m-am schimbat (si exterior dar si interior ☺) și am realizat/hotărât/constatat că părul buclat îmi șade mai bine. Nu îmi mai stă bine nici cu părul lung, nici cu cel foarte scurt, așa că am găsit un echilibru în coafura buclată de lungime medie. Prin urmare, o dată la șase luni, mă duc la salon și îmi fac permanent.

Permanentul a fost inventat la începutul secolului al XX-lea de Karl Nessler, care a demonstrat pentru prima dată tehnica sa în 1906. Însa părul permanent a atins popularitatea maximă la sfârșitul anilor '80. Eram adolescenta în perioada de glorie a buclelor când Julia Roberts, Sarah Jessica Parker, Jennifer Gray, Justin Timberlake, ba chiar și fotbalistul Rudi Völler au purtat o vreme "coame" buclate. 

Primul permanent mi l-am facut cred, la începutul anilor '90.

Deși a trecut mult timp de când această tendință era la apogeu, eu am rămas ferm ancorată în acea perioadă ☺ Pentru ca sunt de parere ca am câștigat multe! În primul rând pentru că acum (cu mici excepții) mă spăl pe cap doar o dată pe săptămână. Dimineața este de ajuns să stropesc un pic părul cu apă înainte de a-l pieptăna și gata! Coafura stă exact așa întreaga zi. Iar daca nu... mie oricum îmi plac frizurile mai sălbatice, mai dezordonate. Ma întreb de ce?! Poate tocmai pentru că nu am timp să verific în cursul zilei dacă firul 27 stă așa cum l-am așezat de dimineață. Poate pentru ca frizura mea trebuie să țină din zori de zi si până seara, înainte de culcare! ☺

Chiar daca este un tratament chimic, consider că prin permanent sunt scutită de multe griji! În plus si din fericire, tehnica permanentului a evoluat si în prezent există numeroase produse pentru îngrijirea părului, menite să asigure sănătatea firului de păr și a pielii capului. De la șampoane și balsamuri, până la tratamente intensive și uleiuri nutritive, aceste produse oferă soluții pentru hidratare, fortificare și protecție împotriva factorilor de mediu, contribuind la un păr strălucitor și o piele a capului echilibrată. 

În primele două săptămâni după ce ies din salon, părul meu arată ca o claie de fân ☺ Buclele sunt încâlcite ca un mănunchi de sârmulițe. Sâmbătă, tocmai ce-am avut programare... se vede, nu?!° ☺☺☺ Ma sperii de câte ori ma vad in oglinda! Dar am învățat să am răbdare, pentru că după această perioadă, părul meu începe să arate mai normal și buclele se așază frumos. 

Pentru a ascunde firele albe care par să se înmulțească pe zi ce trece, am apelat la o șamponare cu nuanțator. De fapt, folosesc mai multe nuante: blond mediu, roz-blond si mov pentru eliminarea nuanțelor de galben... Cam o data la șase săptămâni îmi fac singura acest amestec de șampoane de nuanțare, îl aplic pe părul umed de la rădăcină spre vârf, masez părul și las să acționeze cca. 10 minute - după care mă spăl normal pe cap. 

Sunt de părere că, indiferent de genele moștenite și de tensiunile interioare și exterioare, cu o îngrijire corespunzătoare, părul poate arăta bine și se poate menține sănătos. 

Sunt tare curioasa care este rutina voastră de îngrijire a părului?😊

La schi - Miercurea fara cuvinte 3/24

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Antrenament - dans pentru relaxare

Abia astept ziua de marti! Pe 9 ianuarie, vom reîncepe antrenamentele: LaKossa de la ora 17 pâna la ora 18:15 si Zumba-Toning de la 18:15 pâna la 19:30 Juhuuuuuu! 💃🏻

La ultimele antrenamente din anul 2023 am fost prezente doar jumatate din echipe si totusi a fost foarte frumos! Energia produsa de participante este atât de mare încât simti ca picioarele nu mai ating podeaua lucioasa, dansezi cu atâta bucurie si orele se scurg precum minutele! 

Pentru ca antrenoarea noastra, senzationala Susi a pregatit pentru editia de Craciun o serie de melodii specifice si a adaptat dansurilor coreografii foarte simpatice, am hotarât sa filmam antrenamentul. 🎄 Nu am avut cameraman, am pus telefonul mobil pe marginea lambriurilor care îmbraca peretii de lânga oglinzi si am apasat simplu: record. 🎥  

Susi danseaza în fata noastra iar noi, încercam sa preluam coreografia cât mai rapid, anticipând cumva miscarile si sincronizându-ne cu ajutorul peretelui de oglinda. Susi spune ca dansul este foarte personal; chiar si când coreografia este absolut identica, fiecare persoana danseaza un pic altfel. Caracterul fiecarei persoane imprima dansului o anumita atitudine, o anumita gratie, fiecare interpreteaza melodia dupa starea de spirit. Si Susi are mare dreptate! ⚖️

 

Ultimele doua videoclipuri sunt LaKossa. La acest tip de dans, este ceruta improvizatia. Deseori facem asa: melodia curge, ne asezam în cerc si fiecare pe rând alege spontan un move în tact (de obicei patru sau opt). 🔊🎼🎵🎶 🔊Toate celalalte imita acea miscare... dansul se naste din imaginatia fiecareia dintre noi. Noi suntem dansul! 🦋 👯‍♀️🦋În ultimul videoclip este exercitiul cel mai greu, pentru ca Susi a inventat atunci miscarile si echipa a renuntat la oglinda. Fara ajutorul oglinzilor, orientarea este mult mai grea, însa se stimuleaza mai bine coordonarea.

Si daca cineva care tocmai sade pe scaun si priveste videoclipurile isi zice-n gând ,,hm, nimic deosebit, totul e banal, alles ist Pipifax!" il rog sa incerce sa faca macar o jumatate de ora cateva exercitii in ritm constant! Abia atunci are voie sa ne critice! 😅😉Si sa nu uite, noi suntem in miscare doua ore si jumatate! 😉💃🏻👯‍♀️💃🏻

 

Pentru a putea prezenta aceste videoclipuri, a investit de trei ori mai mult timp decât într-un antrenament! ☺☺☺ Am scurtat si am taiat atât cât sa mai aiba sens dansul... Blogspotul permite doar vieoclipuri mai mici de 100 MB.

Faceti-va rost din timp de pantaloni elastici!

Vin sarbatorile, toata lumea pregateste cele mai delicioase mâncaruri pentru aceste sarbatori ☺ Si nimic nu este mai trist decât sa nu manânci ce ai pofta, din cauza ca numeri în gând caloriile! 

Noi, în grupa de dans sportiv repetam de doua saptamâni un dans tare-tare dragut. Antrenoarea noastra Susi a realizat o coreografie dulce-dulce pe melodia lui Carrie Underwood - "Stretchy Pants" - pentru cei care nu cunosc engleza: "Pantaloni elastici". Textul melodiei este mortal! Un adevarat catchy tune! (nemtii folosesc expresia Ohrwurm când eticheteaza o melodie foarte atrăgătoare - adica "vierme de ureche" Brrr! ☺☺☺ în sensul ca meodia îti intra ca un vierme în ureche ☺☺☺ si totusi brrrr! ☺☺☺)  

"E timpul să sărbătorim momentul, nu am mâncat toată ziua, 

burta mea cârâie-de-foame pentru că m-am rezervat pâna acum. 

Mi-am ocupat locul la masă, mi-am umplut farfuria cu vârf, 

am furculița în mână si sunt gata să-ncep festinul. 

Așa că aduceți curcanul, cartofii, castroanele cu delicii.

Eu nu m-am încorsetat cu pantaloni cu nasturi. 

Ai blugi mulați, fată, îmi pare rău pentru tine. 

Eu tocmai am gustat din toate și acum voi începe runda a II-a 

eu port pantaloni elastici!"

Workshop

Sâmbata (04.11), antrenoarea mea de La Kossa si Zumba Toning a organizat un workschop, la care ne-a invitat pe toate participantele la cursurile ei. Practic a fost un double workshop, de la ora 13:30 - La Kossa si de la ora 15 - Zumba. Eu as fi patricipat la ambele însa cu Greta nu am putut sa ma aventurez. Am participat doar la La Kossa. 

Evenimentul a fost pentru mine foarte împortant, pentru ca invitata de onoare a fost Ariane - cea care a inventat aceasta noua miscare in dansul contempora. La Kossa, inseamna pe cameruneza, "dans" - asa cum am mai scris in alte articole. Ariane Fritzche - originara din Camerun, este inginera IT, specializata pe dezvoltare de software. Este deasemenea mama a doi copii scolari si în timpul liber, danseaza cu pasiune. În urma cu cinci ani, a lansat un nou stil de dans - pe care l-a intitulat simplu La Kossa (The Dancing), bazat pe pasi din afro-dance. De atunci, miscarea a luat amploare si este tot mai cunoscuta în întreaga Germanie. Pe pagina ei de internet, Ari spune ca "Africa este adesea asociată cu o bună dispoziție și bucurie de viață, în ciuda situației economice uneori dificile. Cum funcționează?! Ca african, știu că acolo bucuria vieții se transmite parțial în mod conștient și inconștient prin muzică și dans. Te bucuri în dans, întărești pe alții prin dans, te rogi cu dans și chiar plângi cu dans. Toate celelalte dansuri din lume au apărut din aceste dansuri (salsa, hip hop, swing și multe altele) Afro Dance sau Afrofusion Dance în La Kossa are ca rezultat amestecul diferitelor dansuri africane și are următoarele caracteristici ale dansurilor originale: încurajează creativitatea, stimuleaza improvizația, te face cool și relaxat, este distractiv, promovează coordonarea și încrederea în sine, transmite sentimente și eliberează stari neplacute". 

Primul meu contact cu La Kossa a fost în aprilie 2023 când o coelga de la servicu a propus sa ne inscriem la un antrenament de jumatate de an. Curioasa cum sunt, am cercetat ce inseamna acest sport-dans si cine sta in spatele miscarii sportive. Mi-a placut tot ce am citit si Susi - antrenoarea noastra aici în clubul-sportiv din Kaufering, a reusit sa ma atraga în cursul ei si iata-ma înscrisa pentru al doilea semestru. 

Pe Ariane nu am întâlnit-o pâna sâmbata. Cum era sa fi scapat aceasta ocazie?! Ce zi speciala a fost! Ce atmosfera! 

Ne-am adunat în sala de sport Weil, din toate colturile Bavariei. Eu am venit însotita de Greta si nu am cunoscut pe nimeni în afara de Susi. Dar dansul transmite o stare speciala... am facut cunostinta cu ceilalti participanti la workshop si i-am simtit ca fiind prieteni vechi.  

Ariane ne-a întâmpinat calduros si pe mine special m-a felicitat pentru cerativitate - îmbracasem tricoul cumparat de la La Kossa-shop, caruia i-am facut franjuri cu bile. Atât de mult i-a placut ideea, ca m-a intrebat daca nu vreau sa colaboram pe viitor pentru design echipament La Kossa ♥ Clar ca vreau! ♥ 

A început antrenamentul. Ari a urcat pe scena si noi ne-am imprastiat în sala. Muzica ne-a învaluit si am început sa repetam, pas cu pas, coreografia dansului pe care Ari l-a conceput special pentru aceasta zi. Timp de 40-45 minute, am repetat, am povestit, am râs si am exersat... apoi situatia a devenit serioasa ☺ Ari a spus ca doreste sa înregistreze videoclipul, sa venim sa dansam lânga ea! Hahaha, nu prea au fost curajosi, pentru ca dansul a fost destul de complicat si inca niciunul nu era siguri pe pasi. Ba mai mult, Ariane ne-a aratat cum simte ea dansul, da capo al coda... Wow, ce ritm, ce expresie, ce viteza! Diferenta de la cer la pamânt între repetarile noastre sacadate si executarea fara întrerupere a dansului de catre experta! Dar doua fete si-au facut curaj - una dintre ele a fost bineînteles Susi (daaa, ce simpatic mi s-a parut sa o vad pe Susi eleva ☺). La a doua filmare, mi-am facut si eu curaj dar am intrat în rândul doi. Videoclipul oficial, cel pe care Ari l-a postat pe pagina ei, este un mix din cele doua înregistrari. 

Greta draga de ea, a filmat dint-un alt unghi si s-a concentrat (normal) pe mine. Ce emotii am avut! Prima parte a dansului am stapânit-o mai bine, ultima parte... m-am orientat mereu la Ari si clar ca se vede defazajul ☺☺☺ A fost însa o experienta fantastica, de neuitat! Energia pe care o degaja o grupa de oameni bine-dispusi este enorma! 

Sunt foarte fericita ca am avut sansa sa o cunosc personal pe Ariane ♥ Si cine stie, poate ca pe viitor ne vom vedea mai des! ☺

Cântând si dansând, pe patru roti - Miercurea fara cuvinte S45/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Sport si muzica

Dupa luuunga pauza de vara (în care am acumulat un kilogram-doua în plus), clubul-sportiv din Kaufering, localitatea în care firma mea îsi are sediul, si-a reînceput antrenamentele. Cursul meu a demarat pe data de zece a zecea (☺ imi place cum arata scris ☺). Semestrul acesta m-am înscris la ora dubla. În fiecare marti, de la ora 16:45 fac La Kossa®️Fitness si de la ora 18 fac Zumba®Toning.

** Grupa de La Kossa a devenit mai mica... Semestrul acesta suntem doar sase, plus antrenoarea Susi. Cu atât mai bine pentru noi☺este ca un antrenament privat!

Pâna la acest curs (pe care l-am început anul acesta în luna aprilie), nu prea am avut contact cu muzica africana. Însa încet-încet, am devenit fan al acestor ritmuri, iubesc melodiile pe care dansam la antrenament si le ascult cu placere si în timpul liber (in masina sau duminica, pe acasa). Afrobeat-urile moderne, precum Makossa, Bikutsi sau Ndombolo îmi ofera bună dispoziție! Din pacate, sunt înca departe de a putea reda aceasta bucurie prin dans, dar... de aceea ma antrenez, nu-i asa?! ☺ 

La antrenament exersam miscarile ritmice si coordonarea, învatam cool dance moves, întarim flexibilitatea, rezistenta si încrederea de sine, în timp ce caloriile se consuma fara sa bagam de seama! Dupa o ora intensa de dans, transpiram ca dupa o ora de fitness la aparate si greutati!

Pozitia de baza în acest nou curent în dansul-fitness este cu genunchii usor flexati. Dansurile africane pastreaza cumva legatura cu pamântul. Miscarile sunt foarte clare si rapide, nu se pune un accent deosebit pe gratie. Coregrafiile sunt ușor și rapid de învățat, fiecare zi de antrenament creeaza o noua coreo. Nu repetam acelas dans decât o zi! Daca întâmplator, nu poti sa iei parte la un antrenament, nu pierzi nimic - în afara de frumusetea atmosferei acelei ore!

** Grupa de Zumba Toning este foarte mare! Suntem douazeci si doua de femei, de toate vârstele si profesiile. Numitorul nostru comuna este dorinta de a ne îmbunatati forma fizica. Antrenoarea este senzationala Susi - care si aici debordeaze de umor si ne molipseste cu bună-dispoziţie ♥

Antrenăm mușchii și rezistența, combinam cu distracția pe ritmuri exotice - merengue, salsa, cumbia, tango sau flamenco. Chiar si aceste ritmuri îsi au originea în cultura africana si afro-cubană; s-au dezvoltat într-un mod foarte interesant si diferit, amestecând muzică latină din Puerto Rico si New York, din Cuba, Columbia sau Republica Dominicană. Este muzica romantica, ritmata, miscarile sunt ondulate, pline de gratie si pasiune. Zumba Toning este un program de antrenament muscular (pentru anumite fibre musculare mai intens), în ritmul acestei superbe muzici si în plus, mânuind doua stick-uri (haltere cu o greutate de 550g). Pe lângă exercițiile de modelare a siluetei, folosirea stickurilor accentueaza si simțul ritmului, deoarece aceste haltere mici zdrăngănesc precum maracas. 

Muzica este armonioasa, ritmurile captivante, dansul este viu si are formă clară. Brațele, mușchii abdominali, spatele, popoul și coapsele sunt întărite, tonifiate. Se stie ca mușchii au un rol foarte important în mișcare, dau formă corpului, dau stabilitate articulațiilor, produc căldură, mențin poziția corpului printr-o permanentă stare de contracție ușoară (tonus muscular). În timp ce corpul se modeleaza frumos, sufletul se umple de buna dispozitie! Zumba-toning este un sport distractiv si usor, potrivit si pentru începătorii care nu au dansat niciodată sau nu au facut niciodata fitness-Zumba® - asa cum sunt eu! Cât despre vârsta... ce sa mai spun, nu contează absolut deloc! Important aici este doar sa ne pastram sanatatea!♥

Distractie mare

Greta petrece vacanta de toamna la noi. Petrecerea de Halloween a fost fantastica, Greta a fost super-multumita mai ales de dulciurile pe care le-a primit de la vecini. Ba chiar si bani a primit (ieri i-am cumparat un portofel). 

De aceea, joi, în prima zi de noiembrie am facut împreuna o placinta cu mandarine (fructe proaspete, nu din compot) si am împartit vecinilor - am dus câte o farfurie celor care ne-au deschis usa la colindat. În semn de multumire ♥ Greta a fost foarte mândra iar vecini foarte încântati!

   

Dupa-amiaza s-a instalat ploaia. Am desenat, am pictat... apoi am facut sport si dans dupa diverse videoclipuri de pe youtube ☺ Am descoperit o antrenoare frantuzoaica tare simpatica, ne-am distrat de minune! Leo a sarit si el pe lânga noi dar curând a înteles ca nu ne jucam cu el, asa ca s-a întins în pat si a adormit, privindu-ne.

Dupa antrenament am facut un dus ferbinte, apoi am pus muzica tibetana, am aprins câteva lumânarele si n-am facut câte o masca hidratanta pentru fata☺ 

Am avut numai citrice în casa (portocale, clementine, limette), un ciorchine de strugure si câteva prune carnoase si cu sâmbure mic. Am citit ca sucul de prune are efect antioxidant și protejeaza epiderma de radicalii liberi cauzați de radiațiile UV și poluar ☺ Asa ca am taiat câteva felii de pruna si ne-am pus comprese pe ochi. Ne-am întins în pat, Leo s-a cuibarit imediat lânga noi.

Am aratat ca niste fantome! Abia dupa ce ne-am potolit râsul, am putut sa ascultam vibratiile bolului tibetan, sa ne linistim si sa ne relaxam... Noaptea s-a strecurat tiptil lânga noi în pat... Am folosit ultima picatura de energie, pentru spalatul pe dinti. Noapte buna! 

Tort gustos si facut rapid

Am promis colegilor de birou ca miercuri voi aduce prajituri. 

Eu am reînceput de doua saptamâni dansul-sportiv si în fiecare marti, dupa orele de serviciu am antrenament. Ca de obicei, am ajuns acasa doar dupa 19:30. 

Raluca - fiica mea, a avut luni si marti liber si mi-a promis ca ma ajuta (de la ea de acasa). A compt pentru mine 30 de mini-muffins cu cireste si ananas si înca 30 de Toffifee Brownies ♥ A venit o fuga la mine si mi-a lasat prajiturelele pe terasa. Când am ajuns eu seara acasa, le-am gasit super-frumos ambalate, gata pentru transport ♥ Ar fi fost suficiente pentru cei 18-20 de colegi, însa am avut eu în cap ideea de a face si un tort. Asa ca m-am apucat imediat de treaba! ☺ 

Am spart 4 oua, albusurile le-a batut Helmut spuma - el este specialistul pentru asa ceva. El a batut dealtfel si frisca. 

Eu am amestecat galbenusurile cu 4 linguri de zahar si o lingurita plina vârf cu ness-café. Am pus o jumatate de pliculet cu praf de copt într-o ceasca si l-am stins cu o lingurita de otet. Am adaugat în castron 4 linguri de faina si praful de copt stins si am amestecat cu mixerul. Apoi, cu o lingura de silicon, am incorporat spuma de albusuri. 

Între timp, am dat drumul la cuptor sa se încalzeasca. 

Forma rodunda (27 cm), am uns-o cu foarte putin unt - doar cât sa pot lipi cât mai perfect hârtia de copt. Am turnat compozitia în forma si am dat-o la cuptor, la 200° pe aer circulant, cca 30 minute. 

În acest timp, am pus o cutie de mascarpone (250g) într-un bol si am amestecat cu 4 lingurite de iaurt-natur, 3 linguri de zahar, 2 pachetele de zahar-vanilat, o lingurita suc de lamâie, o banana foarte coapta (si aromata) taiata feliute. Crema obtinuta am amestecat-o cu 200g spuma de frisca (cea pe care a batut-o Helmut). Am pus vasul la frigider si am scos blatul din cuptor. L-am lasat sa se racoreasca iar eu, în timpul acesta, m-am dus sa pun echipamentul de sport în masina de spalat, eu am facut dus si m-am spalat pe par. 

Am revenit în bucatarie, am taiat blatul cam la trei-sfert, obtinând doua bucati - baza fiind felia mai groasa. Am fixat blatul în inelul pentru ornare, ca sa nu imi alunece "etajele". Am acoperit blatul cu crema de mascarpone si aici... am inventat o noua reteta ☺ Initial am vrut sa acopar crema cu blatul-capac si deasupra sa asez Kinder-Pingui ca si când ar mai fi fost înca un blat. Apoi am vrut sa torn glazura de ciocolata. Însa nu am apreciat corect de câte bucati Kinder-Pingui am nevoie... am avut doar 8 bucati si mi-ar fi trebuit cel putin 16! Asa ca... le-am taiat cubulete si le-am asezat peste crema. Am pus blatul-capac si am acoperit tortul cu doua ciocolate Lindt, cu 85% concentratie de cacao, topite într-o olicioara si amestecate cu o lingurita de unt. Am avut câteva perlute aurii pentru decor si mini-bomboanele-lunguiete de ciocolata, le-am împrastiat pe suprafata ciocolatei înca fierbinti. Apoi am pus tortul la frigider si... gata! 

A doua zi am servit colegii care au devorat tot ce a fost pe platouri! Multi au zis ca asa Toffifee-Brownies bune nu au mai mâncat înca în viata lor! ♥ Tortul a fost pe locul doi, dar foarte delicios deasemenea ☺ Si când ma gândesc ce repede l-am facut! Încercati si veti fi încântate! ♥

 

Sfârsit de semestru - La Kossa

Echipa noastra de La Kossa îsi desfasoara antrenamentul în sala de gimnastica a Scolii sportive din Kaufering. Pentru ca de saptamâna viitoare, toti copiii din Bavaria intra în vacanta, si scolile sportive vor lua pauza-de-vara. 

Nu suntem echipa mare, suntem doar opt plus antrenoarea si pâna acum o luna nu s-a întâmplat sa lipsim de la antrenamente...

De când cu caldurile, am început sa fim tot mai putine! (si eu am pierdut doua antrenamente, când am fost în concediu în Italia).

Saptamâna trecuta nu am fost decât trei colege! Programat era de mult-mult timp, sa facem un videoclip si... l-am facut, asa, doar noi patru...  

Trebuie mentionat ca La Kossa nu este un dans cu coreografie fixa. Întregul semestru am exersat anumite miscari, am învatat anumiti pasi, însa coreografia a fost conceputa spontan, pentru fiecare zi de antrenament în parte. Am legat 8 pâna la 12 moves, progresiv si pâna la sfârsitul sedintei am avut un dans complet, de fiecare data altul. 

Asa a fost si cu coreografia acestui clip. La Kossa este pentru noi nu doar sport (ca se tanspira! chiar si iarna - chiar daca din video pare totul simplu ☺), ci este si un exercitiu de coordonare si de memorie. Si bineînteles, este distractie!

Saptamâna viitoare marti, va fi ultimul antrenament si propabil de la toamna nu se vor mai înscrie toate colegele de acum. Eu si înca trei sau patru, vom continua ♥

Si poate ca marti vom reusi sa facem un videoclip mai bun - asa, ca de final de semestru! ☺ Voi reveni cu info, daca va fi cazul ☺ Pâna atunci...Ála kəléwa!(La revedere, pe limba Kanuri) 

O tura cu rotilele 🛼

Cred ca au trecut mai bine de 15 ani de când nu m-am mai dat cu rotilele  🛼 

M-a sunat fiica-mea de dimineata si m-a întrebat daca am chef sa facem o tura împreuna ☺ Clar! am zis. Am fugit în pivnita, mi-am cautat patinele, mi-am pregatit rucksacul - sosete, apa si pe când ma gândeam daca o sa am nevoie de protectoare pentru genunchi si coate, a ajuns Raluca la noi. Când mi-a vazut patinele, nu i-a venit sa creada... Zice "Mama, nu vezi ca rolele tale nu mai sunt moi... nu mai seamana deloc a silicon, rotile tale sunt din plastic dur! În plus, una e mai roasa, alta mai înalta...Vaaaai!" Eu zic "Ei lasa, ca doar eu nu sunt profi... la pretentiile mele, merge si asa!" Dar fiica-mea mai precauta a propus sa mergem mai întâi o tura mica prin parc, înainte de a ne aventura pe ruta speciala pentru inlieskates. 

Într-adevar, dupa doar câtiva metri, una din roti s-a spart. S-a spart în cioburi, exact ca o ceasca de ceai! ☺ Le-am aruncat la primul cos de gunoi si am ramas pe alei în cartier - ne-am dat pe rând, cu rolele Ralucai ☺☺☺

Asta seara o sa îmi comand o pereche noua la Amazon-Prime. Vara asta o sa ne dam cu rolele! ☺

<

Echipa - Miercurea fara cuvinte S19/23

Particip la "Miercurea fara cuvinte" - tabel de înscriere la Suzana

Antrenament fitness

Am mai scris, ca firma la care lucrez, a amenajat si pus gratis la dispozitia angajatilor, sali de fitness în pivnita fiecarei cladiri cu birouri. 

Sunt sali luminoase, prevazute cu aparatura de ultima generatie si cu serviciu de îndrumare si supraveghere a unor antrenori calificati între orele 10 si 20 (salile sunt deschise de la ora 6 dimineata)! Exista deasemenea o sala separata pentru cursuri special de fitness (Yoga, Body pump, body balance, întarirea spatelui, încheieturi, sexy abdomen-popo-pulpe), vestiare cu dulapuri cu chip, cu dusuri, fön si tot ce e nevoie dupa antrenamente. 

Aparatele de fitness sunt împartite pe mai multe grupe – cele pentru încalzire sau antrenament de anduranță, cele pentru stretching, cele pentru forta (haltere) si grupa în circuit (aparate aranjate intr-o anumita ordine, cu ajutorul carora antrenezi pe rând segmentele musculare cele mai importante). 

Pentru a putea lucre pe grupa de aparate în circuit este nevoie sa parcurgi o data traseul însotit de antrenor. Acesta va regla aparatele pentru fiecare persoana în parte – înaltimea scaunului, departarea manerelor, lungimea picioarelor, marimea greutatilor, etc – astfel încat miscarile in timpul antrenamentului sa fie eficiente si sa nu provoace extensii negative sau alte inconveniente. Toate aceste date sunt înregistrate pe o bratara cu chip si apoi poti singur sa faci circuitul. Fiecare aparat te va recunoaste si se va regla pentru tine, pe monitor apare o sinusoida cu o minge. “Mingea” reprezinta miscarile tale, care trebuie coordonate sa nu iesi din sinusoida – doar asa exercitiul este eficient. Aparatul Numara 20 de exercitii, dupa care se decupleaza pentru pauza – timp în care treci la urmatorul aparat. Daca ai parcurs toate aparatele de trei ori la rând, ai reusit un ciclu complet. Acest ciclu complet dureaza o ora. 

Pentru un antrenament complet eu am nevoie de macar 15 minute preîncalzire, apoi fac circuitul si la final, mai fac 15 minute exercitii de stretching. Mi-am facut obiceiul sa merg la fitness în fiecare joi dupa orele de serviciu. Dupa antrenament fac dus si oricât de grea a fost ziua, imediat dupa dus ma simt usoara si bine dispusa. Merg spre casa (cu masina) cântând ☺ Având în vedere ca martea merg la La Kossa si ca fac zilnic o plimbare de trei-sfer-de ora cu Leo, ma gândesc ca este ok. As putea sa mai introduc o zi de fitness insa… înca nu am gasit timp! ☺ 

Sunt curioasa, voi faceti sport? Cât timp acordati sportului pe saptamâna?

Respiro

Daca va întrebati ce e cu mine... multumesc, sunt bine ♥ Am avut nevoie de un wekend întreg doar pentru mine! Sâmbata si duminica am dormit luuung, ca în copilarie, am petrecut întreaga zi în pat, ca în adolescenta - altfel spus - am întinerit! ☺☺☺ Bineînteles ma refer la interior! Mi-am refacut fortele, pentru ca urmeaza o perioada plina! 

Nu ma refer aici la programul normal de lucru (de dimineata si pâna la orele 17 - 17:30 sunt în fiecare zi-lucratooare la birou) ci la activitatile de timp-liber si Agenda mea spune ca sunt "rezervata complet"! ☺

 ♦ Astazi si pâna mâine, am la purtator aparatul de masurat tensiunea si EKG... Este neplacut, sunt înconjurata cu un cablu si manseta de pe antebrat pompeaza pana la limita de durere, o data la fiecare 30 minute!Pe piept am lipit un dreptunghi din plastic... mai ca-mi vine sa-i comand "Engage!" ca în Star Trek ☺ La noapte o sa fie si mai neplacut, dar... asta e situatia! Sper ca rezultatele sa fie bune - pentru vârsta mea ;-)

Celalalte zile de luni sunt rezervate pentru gradina. Mult de curatat si câteva idei noi de pus in practica ☺

♦ Toate zilele de marti sunt ocupate cu "La Kossa" - abia astept! ♥ Am exersat acasa pasii învatati pâna acum, dar imi lipseste atmosfera aceea speciala, care se creaza în sala de gimnastica alaturi de colege ♥

♦ Miercuri - este 8 Martie. Impreuna cu sotul meu, vom iesi pentru cina la restaurantul Leonardo da Vinci - bineînteles ca Leo ne va însoti! 

Urmatoarele zile de miercuri am de rezolvat probleme personale la birourile locale - autoritati si consiliere, iar pe 22 martie, avem bilete la "Turandot" opera lui Giacomo Puccini, transmisa la cinema.

♦ Toate zilele de joi sunt rezervate pentru fitness. Voi ajunge acasa abia dupa orele 20.

♦ Zilele de vineri sunt rezervate treburilor casnice. Am norocul ca de aprovizionare se ocupa Helmut, eu trebuie doar sa completez lista de cumparaturi. 

Am început incet "curatenia-de-Pasti" si iau totul sub lupa si cârpa ;-) camera de camera, de la geamuri pâna la podele.

♦ Sâmbata aceasta vine matusa mea în Augsburg, este ziua noastra de shopping. 

Sâmbata viitoare sunt pet-sitter ☺ Fiica mea merge la un curs de tango si îl va aduce pe Chico la noi. Pentru ziua de de 25 martie sunt înscrisa la un curs de pictura Bob Ross. Vom picta "Cypress Creek". Intre noi fiind vorba, nu sunt fan Bob Ross, ba chiar gasesc ca unele peisaje ale lui sunt kitsch-uri ☺☺☺ Însa cursurile lui pentru pictat in ulei sunt foarte bine structurate! Sunt lectii practice deosebite, iar Profesoara Lisa-Joella a fost eleva lui Bob Ross. Deci lectiile sunt sub licenta adevarata! Este al doilea curs de acest gen la care iau parte (colajul de aici este din noiembrie 2022). Nu este doar un curs creativ, este totodata si relaxant!

♦ Duminicile sunt zile de relaxare!

La Kossa

Asa cum am promis în articolul "Sportul si rutina zilnica" revin aici cu impresii dupa prima ora de dans "LA KOSSA": Wooooow! Woooow! Wooooow! A fost fan-tas-tiiiiiiic!

Instructoarea a facut cursul de antrenor "La Kossa" la Ariane (creatoarea acestui nou stil de dans), în urma cu câtiva ani. Cred ca este cam de vârsta mea, poate un pic mai tânara dar arata... bombastic! Când se misca, are atâta gratie, are sex-appeal, are energie si un farmec iesit din comun! O cheama Susanna si ne-a cucerit pe toate "fetele" din echipa!

In grupa suntem noi cinci colegele-de-serviciu, plus o Veronika si o Nathalie. Eu sunt cea mai în-vârsta... dar nu-i bai! ☺ "Corpul imbatrâneste fara permisiunea ta, sufletul, doar daca-i dai voie!" ☺ 

Sala (ca toate salile de dans) are un perete plin cu oglinzi si probabil cândva, când vom stapâni exercitiile ce compun dansul, ne vom studia în oglinda si vom incerca sa ne îmbunatatim expresia fizica - deocamdata ne uitam doar la Susanna si încercam sa o copiem cât putem de fidel ☺

Astazi am învatat opt moves, miscari aproape din viata de toate zilele, doar un pic mai unduite, mai expresive... La capatul orei nu am vrut sa plecam acasa... însa, grupa urmatoare astepta pe coridor. 

Am venit spre casa plutind, stâpânita de o stare de exaltare si buna dispozitie cum de mult nu am mai avut! Abia astept sa ne revedem! Din pacate, martea viitoare eu am o programare la doctor si nu am putut face mofturi când mi-a fost oferita. Însa fetele îmi vor arata miscarile noi si sper ca pe data de 14.03 sa tin ritmul cu intreaga echipa!

PS. Susannei i-a placut enorm tricoul meu! Si ea avea unul cu imprimeu "La Kossa" insa altfel taiat. M-a felicitat pentru creativitate! ;-)

Sportul si rutina zilnica

Sportul a facut parte mereu din programul meu saptamânal. 

Înca din scoala primara, m-am înscris la volei si ca urmare, am facut parte mai întâi din echipa de junioare a Scolii Sportive din Sibiu, apoi dupa împlinirea vârstei de 18 ani am trecut în echipa CS Steaua Rosie Sibiu. Pe vremea aceea, faceam antrenament de cinci-ori pe saptamâna si în perioadele de competitii, se mai adauga înca o zi, în general duminica, când aveam meciuri. Erau trei zile de antrenament cu mingea, o zi de antrenament-forta - pentru cresterea masei musculare si o zi de "scari" - pentru îmbunatatirea detentei. Am facut sport de performanta si am jucat volei pâna când, femei adulte deja, am devenit rând pe rând mamici. Echipa s-a destramat pe când aveam vreo 25 de ani, însa prietenia care ne-a legat a ramas pâna în zilele de azi. Am colege de echipa care locuiesc mai departe in Sibiu, dar sunt multe care locuiesc în Canada, în USA, în Elvetia... eu în Germania. În primii cinci ani dupa destramarea echipei, ne-am mai întâlnit din când în când pentru un joc la sala, pe gazon sau uneori la strand, pe nisip. Întâlnirile au fost tot mai rare si acum, tinem legatura doar virtual, pe Whatsapp, FB, Insta, rar face-to-face. Asa e viata! Însa amintirile acelea sunt unele din cele mai frumoase ale mele! Echipa de volei m-a format ca om, sunt disciplinata, constiioncioasa si am un spirit puternic de echipa. Aceste calitati m-au ajutat mereu în cariera mea profesionala, ca inginer proiectant (absolventa TCM). Aici în Germania, am jucat câtiva ani volei la nivel hobby, în echipe mixte, ba chiar la un moment dat, am antrenat pentru cateva luni o echipa feminina de volei a unei asociatiei sportive. Timpul zboara... prioritatile din viata noastra se schimba. Nu am mai pus mana pe o minge de volei de mai bine de zece ani - pentru ca nu am mai avut ocazia sau mai corect formulat, nu am mai cautat ocazia. Pentru ca am devenit an de an tot mai comoda ☺

Împreuna cu sotul meu, am facut ani de zile sport, de doua ori pe saptamâna la sala fitness. Cândva sotul meu a renuntat iar eu am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o jobul atunci si m-am inscris intr-un club sportiv, vizavi de poarta întreprinderii la care lucram atunci. Practic, treceam strada spre club în fiecare zi! Bineînteles ca nu faceam sport cinci zile pe saptamâna, însa aveam antrenamet macar de doua ori pe saptamâna. În restul de zile aveam programari la masaj acvatic, masaj cu drenaj limfatic sau mergeam la piscina. Toate acestea, dupa orle de serviciu sau la pauza de amiaza. Apoi ... a venit pandemia!!! Programul nostru a fost dat total peste cap. Am lucrat mai bine de un an în Home Office, m-am obisnuit sa stau acasa, îmbracata mai mult în pijama... ba chiar când s-au ridicat restrictiile, îmi era ciudat sa ies pe strada. Doamne mulţam ca a trecut totul!

De doi ani, lucrez într-o firma moderna, poate una din cele mai prospere din Bayern (Fa. Hilti). Bunastarea firmei se reflecta si în modul în care-si trateaza angajatii, precum si in atmosfera degajata de lucru. Lucrez foarte mult - sunt 40 de ore pe saptamâna, plus pauzele, tradus în timp, asta înseama ca plec de acasa la ora sapte jumate/ opt si ma întorc acasa la ora 17:30/18. Imi este practic ocupata toata ziua, si cu toate acestea, ma duc cu mult drag la birou! Nu am condica de semnat, nu stampilez de intrare sau iesire, totul functioneaza pe baza de încredere si constiinciozitate. Am program de lucru flexibil, nu exista "miez-de lucru" dar bineînteles trebuie sa tin seama de meetingurile programate si de termenele de predare. Câteodata fac ore suplimentare, alta data lucrez doar 4 ore sau îmi iau spontan o zi libera din contul meu de ore. Este perfect!

Firma are sediul central in Liechtenstein, are filiale în peste 120 de țări si peste 30.000 de angajati. În Kaufering, unde lucrez eu, sunt peste 3000 angajati - este un mic oras, în oras! Avem pe lânga cladirile cu birouri, laboratoare si uzina de productie, garaje suspendate, restaurant si doua cofetarii, terase de vara, sali de relaxare, parcuri cu alei si fântâni decorative, totul construit modern si ergonomic. Fiecare cladire cu birouri are la subsol sali de fitness, dotate cu cele mai moderne aparate, cu supraveghere si suport profesional si gratuit! Sunt organizate si cursuri tematice, este oferit chiar si un serviciu de consiliere nutritionala. Adevarul este ca toti stim muuulte despre ce e bine de facut...probleme avem majoritatea cu aplicarea sfaturilor in viata reala! În perioada de restrictii pe motiv de pandemie, am devenit foarte lenesa, m-am îngrasat si acum mi-e foarte greu sa-mi re-intru in ritm! Când s-au ridicat restrictiile, am amânat începerea sportului pe motiv - vine concediul de vara, încep dupa! "Dupa" mi-am zis, ah, vin imediat sarbatorile de iarna, încep dupa! Am revenit la serviciu în luna ianuarie si... mi-am reactivat chip-ul pentru fitness! Am reusit sa ma mobilzez si merg deja de patru saptamâni la antrenament, joia, dupa orele de serviciu. Siiiiii... m-am lasat convinsa de alte patru colege si m-am înscris la "La Kossa" - un gen de dans pe ritmuri africane, care combina exerciții de fitness cu muzica, pentru a creste încrederea în tine- însuti, coordonarea, mobilitatea si conștientizarea propriului corp. Denumirea "La Kossa" vine din franceza-cameruneza si înseamna "dans". Ariane Fritzsche, venita pe aripile iubirii in urma cu 18 ani în Germania, a lucrat mult timp ca inginer IT, soltware-developer. În urma cu 5 ani, dupa ce a absolvit si cursuri in domeniul fitness, a lansat un nou concept în domeniul sportului pentru amatori: La Kossa. "Inima noastra danseaza colorat!" este sloganul sub care de mai bine de trei ani, se dezvolta aceasta moda in dansul-fitness si atrage tot mai multi participanti.

Începând de marti - voi fi si eu membru "La Kossa" ☺ Voi reveni cu detalii din sala de antrenament! 

La scoala de schi nautic - Miercurea fara cuvinte 36/2019

03.09.2019 - Friedbergersee



Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Miercurea fara cuvinte (s.49) - Mozaic voleibalistic / Poa'sa ploua, poa'sa ninga!

01.12.2018 - "Alpaka Beach" Alling, Bavaria


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Pentru cei care doresc sa confere rubricii o tematica, exista aici un tabel cu teme facultative, pe fiecare saptamâna a anului. Repet, tema nu este obligatorie☺ Happy WW! ☺

A dream didn’t come true

Succesul echipei nationale de fotbal masculin a Germaniei dureaza din anul 1954, când Echipa /die Manschaft (cum este supranumita) a dobândit primul titlu la Campionatul Mondial de Fotbal. De atunci, a mai câstigat de trei ori titlul mondial (1974, 1990, 2014), a fost de alte patru ori vicecampioana mondiala (1966, 1982, 1986, 2002) si s-a calificat întotdeauna macar în optimile de finala. De aceea asteptarile suporterilor au fost anul acesta foarte mari si… proportional, dezamagirea dupa înfrângerea din meciul de ieri. Nimeni, absolut nimeni nu a mizat cu pierderea meciului!
Dar… asa este în sport, o echipa câstiga, alta pierde! Meciul a fost fairplay, Echipa a avut o contributie slaba, a lipsit ceva important, ceva ce nimeni nu poate defini exact. Poate a fost greseala antrenorului de a numi în teren jucatori care nu au meritat într-adevar, poate ca responsabilitatea care a apasat pe umerii jucatorilor a fost prea mare, poate ca starea de spirit a jucatorilor cheie nu a fost cea pentru o competitie de acest nivel, poate ca…. Sute de „poate ca“ pot fi numite, însa rezultatul nu se mai schimba! Germania a fost eliminata din CM în runda preliminară – ceea ce nu s-a întâmplat înca niciodata pâna ieri!

Ca întotdeauna, firma la care lucrez ne-a invitat la Public Viewing în hala Hasen-Bräuhaus Kälberhalle (fabrica de bere Hasen-Bräu) si bucuria ca putem sa vedem meciul împreuna a fost mare. Entuziasmul s-a mentinut pâna la jumatatea primei reprize când am râs, am facut group-selfies, am ciocnit câte o halba cu bere si am comandat de mâncare. În jumatatea a doua a primei reprize am simtit toti ca echipa nu este în cea mai buna conditie. Dupa pauza s-a confirmat tot mai mult starea de spirit slaba a echipei germane… Cu toate ca au dominat permanent si poarta echipei coreene a fost mai tot timpul atacata, golul victoriei nu a fost marcat! Între timp, în sala s-a anuntat ca în meciul paralel: Suedia – Mexico, domina suedezii - contrat asteptarilor generale. Ceea ce  a adus un avantaj pentru echipa germana, în sensul ca nu conta câte goluri vor fi marcate, conta doar sa câtige cu macar un gol diferenta. Pe masura ce se scurgea timpul, parca echipei germane îi scadea tot mai mult vigilenta. Trei minute înainte de încheierea partidei, coreenii au reusit printr-o actiune fulger sa marcheze, moment în care la noi în sala televizorul a pierdut semnalul de transmitere ☺ Emotiile crescusera pâna la nivel de explozie si noi am stat „pe ne-ve“ cum se zice, pret de cateva minute – cele mai decisive secunde ale meciului! Când semnalul TV a revenit, golul era oficial recunoscut si echipa germana avansase în atac cu 11 jucatori (adica si cu portarul), într-o actiune disperata de a încerca sa mai salveze ceva! Eheei… coreenii mici si rapizi, supraîncarcati de mândria de a parasi campionatul cu fruntea sus (a fost din start cunoscut ca lor, o victorie nu le-ar fi schimbat nicidecum sansa de a se califica în optimi), au intrat în posesia mingii si profitând de faptul ca poarta era neaparata, au mai marcat un gol… Tja, atunci, pentru toti suporterii echipei germane s-a spulberat visul… Visul de a-si sustine echipa mai departe, în „vânatoarea celei de a cincea stele“ (pentru fiecare titlu mondial, echipa poarta pe tricou cate o stea si acum, tricourile echipei nationale au 4 stele)…
Ce s-au mai bucurat coreenii (cu drept real!) si ce or fi râs italienii (pe care echipa germana i-a eliminat în calificari)… Asta e!
De astazi toata lumea este mai linistita la serviciu, pe strazi nu mai flutura nimeni stegulete (am vazut nu doar masini împopotonate cu fan-articol ci si biciclete!), clasamentul celor care au pronosticat integul CM nu mai este subiectul numarul unu… Viata reintra în normal ☺

Un vis s-a spulberat, un altul prinde aripi… Cine stie?! Poate ca a trebuit sa fie asa, pentru ca fotbalistii germani prea erau siguri pe ei, prea aveau aer de vedete?!? Probabil ca dupa pauza de vara, echipa va fi restructurata si tinerele talente ce-si vor face aparitia, vor aduce noi sperante natiunii, care prin traditie stie foarte frumos sa-si sustina sportivii. Oricum suporterii germani au declarat în majoritate ca „pierdem cu ei, câstigam cu ei, fotbalistii echipei nationale sunt ai nostri si noi suntem cu ei“! ;-)