Didi a tot văzut de-un timp cum oamenii împodobesc brazi. S-a gândit sa împodobească și ea ceva. Nu bradutul cel frumos surpriza, de la Rux cadou primit, ci un con mai maricel.
Se referă la tema 23 din Adventul fotografic ediția a II-a a cărei temă este (a fost) con de brad.
Simt că e Crăciun – dincolo de simbolistica religioasă - atunci când afară e zăpadă și fulgi albi, strălucitori și reci se cern peste Natură. Bine, ar fi frumos să fie așa în cele trei luni pe care Natura i le-a rezervat Iernii. A fost iarnă sâmbătă, în 23 decembrie.
Am un fel de nostalgie după acel ambalaj cu hârtie albă franjurată și staniol pe deasupra, dar dacă gustul e bun ambalajul nu mai contează așa de mult doar ca... în mintea mea, dacă e tradiție sa rămână așa, tradiție: hârtie albă franjurata, staniol și bomboana de ciocolata. Când am zăpada și bomboane de pom sigur e Crăciun. Acum am doar bomboane. Azi a fost o minunata zi de primăvară în decembrie. Poate o veni și iarna.
Pana una, alta, înregistrez postarea cu tema zilei de 22 la Adventul fotografic ediția a II-a: ceva ce vouă va simbolizează Crăciunul.
Spiridușul, curios, nu face ceva frumos: trage cu ochiul la cei doi ingerași care au sosit cu felicitarea de la Mihaela.
Didi și-a luat o bomboana de pe acum, să fie sigură ca-i rămâne și ei măcar una. Abia aștepta să se termine ședința foto, să se retragă pentru a-și savura bomboana din zahăr.
Credeți ca a interesat-o pe Didi originea acestor bomboane desert de Crăciun și ornament pentru brad? A gângurit: Buddy Elful a zis așa: noi, spiridușii, încercam sa rămânem la cele patru grupe principale de alimente: bomboane, bomboane baston, bomboane porumb și sirop. La ce mi-ar folosi sa știu istoria acadelelor baston?
Poate ca are dreptate: la ce i-ar folosi sa știe istoria acestor acadele? Dar tot i-am spus-o, cât mai pe scurt.
Este incerta originea lor – în sensul ca exista mai multe variante. Oricum, cercetătorii sunt de acord ca timp de vreo 200 de ani – pana ca producția de masă să fie automatizata – au fost doar albe.
Intre aceste mai multe variante este cea referitoare la August Imgard (croitor), un imigrant germano-suedez care a decorat – în 1847, Wooster, Ohio – un mic molid albastru cu ornamente din hârtie și acadele sub forma de bastoane (albe), fiind unul dintre primii susținători în popularizarea bradului de Crăciun în S.U.A.
Și mai e varianta (intre alte variante) în care se spune ca la sfârșitul anilor 1800 un producător de bomboane din Indiana a vrut sa exprime semnificația Crăciunului printr-un simbol făcut din bomboane. Mai întâi, a îndoit sub forma de baston unul dintre bețișoarele albe, de menta, pe care le producea – albul simbolizează natura fără de păcat a lui Isus. Mai apoi a adăugat dunga roșie, care reprezintă sângele pe care Isus l-a vărsat pentru omenire. Și are forma de baston – toiagul păstorului (Isus fiind păstor de oameni). Astfel, oamenii își aminteau despre ce este Crăciunul – credea el.
În ultimele zile Didi e tot mai dezamăgită... O tot rog sa stea la pozat pentru a fi măcar un pic frumoase imaginile pe care le postez.
Îmi reproșează ca nici nu sunt atenta! Are dreptate! Ma cam grăbesc. Zilele trecute am uitat de clopoțelul din ipsos acum am uitat de brăduțul din ipsos vopsit, brăduț primit cu ocazia Calendarului ReCreativ. În schimb, am plasat-o pe ea intre operele mele.
Tema pentru ziua 19 din Adventul fotografic editia a II-a este braduti impodobiti. Lângă Didi sunt cei pe care i-am făcut cu materialele descoperite în cuibul 19 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Bradul din coji de creion și carton este agățat de crenguta de brad.
Din nou, am făcut o pauza involuntara și chiar nu știu dacă reușesc să mă încadrez în termen cu jocurile. Marți și miercuri (săptămâna trecută!), în special, au fost doua zile foarte pline – nici măcar nu am deschis laptopul. A fost de bine, nu ma plâng, doar raportez
Didi a devenit morocănoasă. Acum e în poza, înconjurată de clopoței, dar nu e si clopoțelul din ghips, descoperit în trusa exploratorului creativ, pe care l-am colorat; nu sunt în poza nici alți clopoței care ar fi meritat să fie fotografiați pentru Adventul fotografic ediția a II-a, ziua 18.
Editare ulterioara
Am neglijat sa prezint clopoțeii din lemn...
Sunt primiți de la Tania (http://elbosqueysussecretos.blogspot.com/) cu ocazia jocului Secret Santa (2017) organizat de Ella (care, momentan, are blogul închis).
Crăciunul (Nașterea Domnului) este o sărbătoare creștină celebrata an de an în 25 decembrie (sau 7 ianuarie), pentru a reaminti ca Isus a murit pentru oameni și a înviat. Sărbătoarea face parte din cele douăsprezece praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin.
La începutul secolului al XX-lea a devenit și o sărbătoare/sărbătorire a familiei, respectata atât de creștini cât și de necreștini.
Celebrarea nașterii lui Isus Hristos este mai mult decât o ocazie de a decora casele, de a oferi și primi daruri; este oportunitatea de a avea o pauza în cotidianul agitat și a ne arata recunoștința pentru ceea ce avem, pentru dorințele împlinite s.a.m.d.
Tema din ziua de 24 decembrie în Adventul fotografic ediția a II-a este (a fost – iar am întârziat) despre ce este Crăciunul, de fapt.
Si-a revenit programul de editare foto "online image editor"! Acum, la "spartul targului"! 😊 Bine si-asa rau!
Crăciun fericit!
De data aceasta Didi are numai rol decorativ. A fost extrem de liniștită Poate a obosit când s-a cățărat sa ajungă la Moș Crăciun.
Am colorat printre firele roșii (ale flăcării), in jurul lor, și printre firele verzi (corpul lumânării și suportul). În jurul flăcării am dat și cu puțin lipici cu sclipici și am adăugat tabloului patru paiete (lipite suprapus câte doua: auriu peste negru) descoperite în cuibul zece din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ.
Am ales aceasta lumânare pentru ca atunci când am primit de la Mihaela tiparele (și tot ce mai trebuie pentru a lucra, inclusiv o floare inceputa) m-am avântat sa înțep carton și sa cos. Am făcut mai multe modele atunci – și nu-mi venea a crede cât de mult îmi place s-o fac, deși m-am tot plâns ca nu-mi place sa cos cu mana! Nu doar ca am cusut în aceasta tehnica, dar am lucrat câteva felicitări și in stil spirelli. Iris folding am făcut doar trei – mai sunt doar doua la mine (le vine și lor rândul la prezentare).
Am primit tipare și instrucțiuni mură în gură, dar la modelele complicate tot greșesc! Cu tiparul în față! Cu indicațiile scrise! În fine, asta-i alta poveste (nu-l bârfesc acum pe neuron).
De la Mihaela am învățat despre:
Am învățat și altele, dar ma refer doar la acestea aici. Eh, învățat e cam mult spus, pentru ca, așa cum am scris mai sus, ma descurc și nu prea, da-mi place de numa’!
S-a odihnit Didi, cât s-a odihnit, șezând direct în zăpada, meditând la fesul de elf care i-a căzut în poală, la Moș Crăciun care staționa pe-o culme și când s-a dezmeticit renul nu mai era, și nici familia omuleților de zăpada. Ridicând privirea spre culme l-a văzut pe Moș Crăciun staționând în continuare. Poate chiar aștepta ca ea să-i ducă fesul elfului neatent și căruia, acum, probabil, ii îngheață urechile – nu se potrivește elfilor orice fel de fes; trebuie să fie magic. Poate ca magic era fesul verde cu roșu așa ca Didi s-a hotărât sa urce la Moș Crăciun și la renul cu nasul roșu care păreau ca așteaptă ceva.
A observat repede beteala-liana (care nu era acolo când ea se odihnea). S-a opintit un pic și hopa-sus! Ups! Nu-i așa ușor cum pare!
Va asigur ca Didi a ajuns cu fesul la Moș Crăciun, dar nu știu dacă fesul era motivul pentru care Moș Crăciun staționa pe culme, cu "luminile de avarie" aprinse.
Aceasta poveste cu tema zilei 17 fiind beteala are un final incert, dar nu și poza pentru Adventul fotografic ediția a II-a: poza e finalizata cu certitudine.
Didi se odihnește un pic. Se bucura de alb – vrea și zăpada, dacă tot e alb în jurul ei. După ce-a spionat ciudățeniile de spiriduși cu fesuri verzi se simte epuizata (probabil ca spionatul epuizeaza). Sade într-un colt și... Hopa! În poală ei aterizează un clop de spiriduș! O spionează elfii pe ea, acum? A privit în jur, irata și... Colo un ren cam ciudățel, lângă ea, o familie de omuleți de zăpada – le zâmbește, ei răspund, apoi își văd de ale lor. Și sus, pe coama unui deal, se aude sunet de zurgălăi. Când ridica privirea... Moș Crăciun cu renul Rudolf tocmai sunt în trecere. Probabil ca Moșul face proba săniuței. Dar de ce staționează? O fi căzut din sania lui fesul verde din poala ei, și-acum Moșul îl caută?! Dacă-i așa va afla. Ii e prea lene să se ridice, sa facă semne, sa strige (dar vrea cadouri de la Moș!)
Am rezolvat repede tema aceasta. Ce bine ca Didi se odihnea și visa cu ochii deschiși – am făcut doar poza! De era Didi atentă... mamă, mamă ce talente mai făcea!
Sper ca nu zăpăcesc (prea tare) pe cineva cu dezordinea în care postez pentru jocuri. Mi-e drag de numa’ să mă joc, doar ca... are cotidianul alte planuri. Am intarziat cu raspunsul la mesajele lasate, am intarziat cu intoarcerea vizitelor... Sunt cam intarziata. Incerc sa recuperez, dar vreau si sa ajung la zi cu temele. Multumesc pentru intelegere.
Când am citit ca tema zilei de 13 decembrie în Adventul fotografic ediția a II-a este înșirate pe o ață gândul mi-a zburat direct la ceea ce cred ca am făcut pentru prima data cândva în școala generala (oricum, în copilărie).
Didi s-a arătat încântată de șiragul cu margele din staniol. L-a scos din cutiuța unde l-am pus și – mai cu chiu, mai cu vai – a reușit sa îl așeze printre crenguțele de brad.
Așezată comod pe cubul ei preferat, din bile de ceara, Didi a acceptat să fie fotografiata lângă o stea ornament. Bineînțeles, a început cu mofturile – cum face de obicei. Tema zile de 14 decembrie din Adventul fotografic editia a II-a este (a fost) stea, steluța/steluțe. N-o prea înțeleg: a acceptat să fie mascota! Ce tot are de comentat?
Acum nu-i place ca steaua pe care i-am ales-o nu strălucește! De parca depinde de oameni să-și aleagă steaua – fiecare cu steaua lui.
Didi e descalificata! Ups! A uitat să-și camufleze sabotii. Bineinteles, da vina pe mine! Ea e mica, nu și-a dat seama, dar eu ce scuza am, ca n-am văzut nici când am fotografiat-o, ci abia acum, când postez. Are dreptate! În decorul ei este alb, roșu, verde, bej și negru! Ups! din nou. Mergem inainte.
Tema zilei de 10 decembrie în Adventul fotografic editia a II-a a fost alb, rosu sau verde. Am vrut să fie toate cele trei și sunt... toate cele cinci.
De fiecare data când a fost despre fulgi de zăpada decupați m-am încurcat. Privesc filmulețele și... reușesc ce pot. Cred ca problema consta în faptul ca în filmulețe sunt confecționați fulgi de zăpada dintr-o coala de hârtie și eu aleg miniaturi, pentru ca vreau să-i confecționez din staniol și nu mai am coli de staniol așa ca folosesc bucatele de staniol!
Tema zile de 9 decembrie din Adventul fotografic ediția a II-a este (a fost) fulg sau fulgi de zăpada.
Didi s-a arătat mulțumită și a adunat fulgii în jurul ei poziționându-i ca și cum ar fi scuturi.
Cei trei fulgi de zăpada i-am așezat în ordinea în care i-am decupat (de jos în sus). Al treilea îmi pare cel mai aproape de forma unui fulg de zăpada.
Fotografiile sunt editate cu programul online, gratis:
Cu pompoanele în rol de zăpada m-am inspirat de la MNiko (Explorator prin viata), și am adăugat un ghemotoc de melana - din păcate e bej melana, dar, noh, e pufoasa și Didi s-a putut scufunda în ea. Se simte asa de bine acolo incat nu se mai da dusa - si mai am nevoie de ea, prin alte locuri!
Dar, gata, nu va mai rețin cu de-ale mele, ca aveți și altele de făcut. 😊
Ziua a 15-a a sosit cu un drăguț om de zăpada pe care Didi l-a luat în primire imediat. Șed alături în zăpadă și tot șoșotesc de zor (nu-mi dau seama în ce limba își vorbesc – nu e ceva care să-mi sune chiar și numai vag cu ceva cunoscut – ceea ce ma duce, din nou, spre ideea ca Didi e spiriduș de iarna și, probabil, sub fesul acela înalt al ei și-a ascuns urechile cu vârfurile lungi (cele mai lungi vârfuri le au la urechi spiridușii de iarna). Nu a recunoscut când am întrebat-o, dar e a doua oara când se comporta ca și cum ar fi. Sa o întreb ce fel de iarna va fi aici, și când? De mi-ar răspunde... mi-ar plăcea răspunsul? Cine adresează o întrebare trebuie să-și asume răspunsul.
Nu-s invidioasa de apropierea dintre ei, dar mi-ar fi plăcut sa nu ma ignore chiar așa. Oh, de fapt, nu m-au ignorat: mi-au solicitat sa ii fotografiez. Si le-am făcut poze, da.
În cuibul 11 din bradul-calendar de Advent am descoperit piesele de puzzle din care, prin montare, a apărut imaginea capului unui pui de tigru, dar au mai fost acolo și câteva piese care nu se potriveau în continuarea imaginii așa ca le-m folosit pentru a realiza o coroniță - simbol de Crăciun. Piesele au nuanțe de verde și de albastru foarte frumoase și sunt lucioase!
Ideea nu e originara, și coronița din piese de puzzle nu e nici singura din jocul Adventul fotografic ediția a II-a care, pentru ziua 11, are ca tema coronița.
Am făcut un cerc din sârmă tare, din otel – cercul are diametrul de 10 cm (cu piesele de puzzle lipite e de 12 cm). Sârma e înfășurată în panglica roșie și piesele lipite pe panglica. In partea din spate nu arata tocmai elegant, dar n-am idee ce sa-i fac.
Nu am calculat corect câtă sârmă îmi trebuie pentru câte piese am (și piesele nu am vrut sa le lipesc la distanța mai mare pentru ca ar fi arătat urât) așa ca am rămas cu o parte din cerc neacoperita de piese. Greșeala făcuta a fost un plus: coronița a ieșit mai frumoasa decât dacă aș fi calculat corect. Cel puțin, așa îmi place sa cred.
Coronița din piese de puzzle e decorata cu ultimele biluțe din polistiren (din cuibul patru la Adventul Exploratorului Creativ) și ultimele fundițe din paste făinoase descoperite în cuibul cinci din bradul-calendar de advent. Agățătoarea e o toarta de la o punga de cadouri.
Didi ma ignoră, dându-se huța în coroniță.
Fotografiile sunt editate în programul online gratis (fără înregistrare pe site):
Observând obiceiurile pe care le are Didi tind sa cred ca este un spiriduș de iarna. Am întrebat-o dacă am dreptate și a privit prin mine (tăcerea ei poate fi o afirmație, și aleg sa o înțeleg astfel). O înțeleg ca nu răspunde: nu-i treaba mea, de fapt, și am fost cam nepoliticoasa întrebând despre ea. De va dori să-mi spună, îmi va spune. Dacă nu, nu.
De ce cred ca e spiriduș de iarna?! Pentru ca se entuziasmează de fiecare data când vede imagini cu zăpada. Într-o zi mi-a spus ca i-ar plăcea sa ningă, cu fulgi mari, pufoși. Am recunoscut ca și mie mi-ar plăcea sa ningă, dar nu pot invoca ninsoarea, iar dacă nici ea nu poate e cazul sa vorbească cineva cu zâna Iarna. Și n-o sa vorbesc eu, am asigurat-o. Ea a ridicat din umerii ei mici și-a ochit un tablou cu peisaj de iarna cusut de bunica mea paterna în urma cu vreo 70 de ani.
Pentru ca ziua a 8-a a Adventului fotografic are ca tema peisaj de iarna” s-a gândit Didi ca vrea o poza pe rama tabloului. Sa nu se chinuie cu urcușul, am așezat-o eu acolo. Mi s-a părut că-mi zâmbește ca și cum mi-ar mulțumi, dar repede s-a concentrat pe fotografie.
Culmea! A fost mulțumită cu prima poza! Doar ca a preferat sa petreacă noaptea pe rama tabloului. Am lăsat-o – de-ar cădea n-ar păți nimic.
Despre spiriduși se spune ca sunt nemuritori, ca se maturizează cam în ritmul omului, doar ca tinerii spiriduși de iarna sunt considerați adulți la vârsta de 60 de ani. Hm. Cunosc oameni care au depășit acesta vârsta de 60 de ani, dar care nu par a fi adulți (ceea ce, din punctul meu de vedere poate fi ceva bun in unele situatii).
Se apropie Sărbătoarea Crăciunului și Didi pare tot mai nerăbdătoare sa avansam cu jocurile! Nu vreau s-o dezamăgesc, dar mai sunt și altele de făcut. Până când își va recupera ea puterile de spiriduș va trebui sa cam stea după mine.
În ziua a 6-a de Advent fotografic (ediția a II-a) a fost despre globuri. Am scos toate globurile pe care le avem și am lăsat-o să-și aleagă. Unele roșii și unele aurii au fost preferatele. Le-a rostogolit cât le-a rostogolit pe masa, apoi le-a adunat într-un țarc făcut dintr-o centura, în jurul unui coșuleț – sa nu se împrăștie globurile, pentru ca le voia cât mai aproape de ea. Mandra de opera ei, a intrat în coșuleț și mi-a zis ca e gata pentru poza.
Credeam ca s-a potolit Didi, dar nuuuu! A vrut neapărat sa lucram și ceva împreuna. Zis și făcut. Iar a bântuit prin blogosfera și a venit, de la Suzana, cu ideea unui glob.
Din globul mai mare (din polistiren) descoperit în trusa exploratorului creativ am moșmondit un ornament de brad. M-a convins sa tăi fâșii subțiri din resturi de material auriu și negru lucios și sa le lipesc pe globul alb. Marginile fâsiilor le-am "festonat" la flacara (cea mai simpla si mai rapida metoda), altfel si-ar fi peirdut toate firele.
Voi aveți idee cât de mult vorbește un spiriduș? Cum?! Nu toți spiridușii vorbesc mult?! Hm. Înseamnă ca l-am nimerit pe cel mai vorbăreț.
Ziua de 5 decembrie n-a fost așa cum mi-am imaginat-o, pentru că am întârziat pe-afară, alergând prin tot orașul mai mult decât mi-am prospus, dar se mai întâmplă ca socoteala de acasă să nu se potrivescă cu cea din târg.