Se afișează postările cu eticheta arte_martiale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta arte_martiale. Afișați toate postările

2019-05-04

Dansând şi luptând: capoeira. Provocare muzicală

Un fel de dansând luptând sau luptând dansând aş “traduce” capoeira: arte marţiale pe muzică. Cântecele sunt “stilul tribal” - cu mai multe sau mai puţine cuvinte, sau fără cuvinte. Luptătorii-dansatori trebuie să menţina un anumit ritm; când ritmul se schimbă brusc, automat, se produce un fel de blocaj, o ezitare - creierul îşi pierde concentrarea asupra ritmului şi trebuie să îl reia cât se poate de repede pentru ca dansatorul-luptător să nu greşească. Regula este ca ritmul (lovitul palmelor sau lovitul in diferite obiecte, nu neapărat instrumente muzicale) să nu fie schimbat (in concursuri), dar schimbarea ritmului este şi un exerciţiu de concentrare.
Cine nu luptă poate dansa pe aceeaşi melodie.
Am ales pentru această ediţie a Provocării muzicale un videoclip (două cântece) cu secvenţe dintr-un film care mi-a plăcut: Only the Strong (1993), cu Mark Dacascos in rolul principal. Ce este capoeira vă puteţi face o idee din primele minute.
Paranauê & Zoom-Zoom-Zoom (Serapis Bey) (vizualizare pe YT)
======================================================================
Friendship Friday! 
Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.
======================================================================
Capoeira îşi are originea prin secolul al XVI-lea, pe vremea coloniştilor portughezi, fiind dezvoltat in Brazilia de sclavii africani. Este artă marţială africană (un dans de luptă din regiunea africană NiGolo) care combină dansul, acrobaţia şi muzica - mişcări complexe (in cerc) centrate pe forţă, flexibilitate, viteză, lovituri de picior; caracteristic îi mai este şi efectul de pârghie, pe lângă lovituri, rotiri şi alte tehnici. Nu lipseşte trucul - de exemplu, gesturi prietenoase menite să inducă in eroare adversarul. Azi, in capoeira se folosesc şi arme (săbii scurte, cuţite, macete ş.a.), ceea ce-i conferă natura luptelor de stradă. De-a lungul timpului, moştenirea africană a fost influenţată de alte stiluri de luptă, iar din anii 1970 este prezentată şi învăţată in ţări de pe toate continentele, maeştrii înfiinţându-şi propriile şcoli de luptă (fără arme, majoritatea). Capoeira atrage, anual, mii de studenţi şi turişiti in Brazilia.
Din 26 noiembrie 2014, capoeira a primit (conform U.N.E.S.C.O.) statut oficial de “patrimoniu cultural intangibil” al Braziliei (info wikipedia). 

2017-10-31

Din înţelepciunea luptătorilor. Citate favorite

Karate începe şi se termină cu politeţea. Aceasta înseamnă respectarea celorlalţi, abţinerea de la comportamente violente, practicarea dreptăţii.
(Takahashi Miyagi – fiul fondatorul Goju Ryu Chojun Miyagi, şcoală de karate in Okinawa, Japonia)

Nu e nimic in afara ta care să te facă să devii mai bun, mai puternic, mai bogat, mai rapid sau mai deştept. Totul este in interior. Totul există. Nu vei găsi nimic in afara ta.
*
Adevărata ştiinţă a artelor marţiale înseamnă a le practica într-un mod in care vor fi utile in orice moment şi de a le învăţa într-un mod care să fie utile in toate lucrurile.

Nu criticaţi alte arte marţiale şi nu vorbiţi de rău pe ceilalţi pentru că la voi vor reveni cu siguranţă criticile. Muntele nu râde de râu pentru că este slab, nici râul nu vorbeşte despre munte că nu se poate mişca. (Koichi Tohei, maestru aikido).
Sadami Yamada:
Pentru a aprecia cele mai bune oportunităţi pentru atac şi apărare, trebuie să înţelegi pe deplin ritmul mişcării.
*
[...] înainte de a putea să controlezi trupul oponentului trebuie mai întâi să-i controlezi mintea..
 
Soke Behzad Ahmadi:
Războinicul călăuzit de spirit serveşte umanităţii, războinicul necălăuzit de spirit slujeşte eului.
*
Karate nu este despre tehnici şi execuţia lor, ci despre îndrăzneală, integritate şi lupta pentru dreptate şi binele comun.
*
Adevăratele arte marţiale sunt matematica, fizica, poezia, meditaţia în acţiune.
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. 
(citate despre artele martiale)

2017-10-26

Arta şi lupta

O minte deschisă e cea mai bună armă in lupta dintre lumină şi întuneric.
(Soke Behzad Ahmadi)

Ceea ce este mai gingaş pe lume biruie încet-încet asupra a ceea ce este mai solid. Ceea-ce-nu-are-plinuri străpunge ceea-ce-nu-are-goluri. Prin aceasta învăţăm avantajul non-acţiunii (Lao-Tse)

Artele marţiale nu sunt numai nişte tehnici de luptă. Ele sunt şi prelungiri spirituale. O tehnică de luptă poate deveni o artă şi o iniţiere.

Nimic nu e mai străin iniţierii şi spiritualităţii decât războiul, agresiunea şi lupta. Şi totuşi există artele marţiale! Filosofia care le susţine spune că, eliberându-se de adversar, iniţiatul se eliberează, de fiecare dată, de sine. El nu ucide pur şi simplu un duşman, ci şi o umbră a lui însuşi.

Tirul cu arcul, de exemplu, este o tehnică fără ceva in comun cu aceea cunoscută in lumea profană. Important nu e atingerea ţintei, ci, lovind ţinta, să atingem “ceva” din noi şi din lume. In această tehnică e vorba despre un sentiment care trebuie simţit şi de un fapt concret care trebuie trăit pentru a putea vorbi despre aceasta.

Artele marţiale sunt diferite: judo, jiu-jitsu, karate etc. Fiind arte ale luptei sunt mai mult sau mai puţin iniţiatice, mai mult sau mai puţin “orientate spre interior”. Principiul pe care se bazează – adesea denaturat in zilele noastre nu doar din cauza presiunii competiţiei-spectacol – constituie o dialectică între plin şi gol. In box, cineva se opune unui adversar; îi ţine piept, forţei celuilalt îi opune forţa sa. Reflexul profanului e de a răspunde forţei cu forţă. In judo, unul se fereşte de lovitura celuilalt şi îşi târăşte adversarul până la capatul mişcării sale, cu scopul de a-l dezechilibra. Altfel spus, cel care cunoaşte “arta judo” nu contracarează forţa, ci o foloseşte pentru a-i conferi un sens diferit, dispărând din faţa adversarului pentru a-l pune pe acesta in contact cu dezordinea pe care a creat-o in lume. Raportată la masele populare, aceasta dă naştere non-violenţei explicate de Gandhi.

Dacă tirul cu arcul e o veche disciplină zen, artele marţiale propriu-zise sunt relativ mai recente (mai puţin de trei secole). Doctrina zen a aparut in anul 800 şi s-a dezvoltat până in secolul al XII-lea. Aceasta doctrină porneşte de la principiul că fiecare fiinţă îl poartă in ea pe Buddha şi că, printr-un mijloc sau altul, această “prezenţă” trebuie descoperită sub straturile de ignoranţă (de obscurităţi intime).

Azi, in practica artelor marţiale instructorii constată adesea că e mai greu să păstreze un elev decât să-l atragă pentru că cei mai mulţi se prezintă fiind atraşi de mitologia reieşită de prin filme. In karate, de exemplu, dar nu numai, elevii constată că e nevoie de efort şi fizic şi psihic pentru că e necesară o schimbare a modului de viaţă pe care o cer karate. Din păcate, mulţi instructori acceptă in rândurile elevilor şi pe cei care nu sunt interesaţi de partea psihică a artelor marţiale, ci numai de tehnica ce le poate aduce avantaje de forţă in faţa unor eventuali adversari.

In Extremul Orient există concepţia potrivit căreia corpul este slab dacă nu-l susţine tăria spiritului.

<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><>
Referinţe:
Le Zen dans le tir a l’arc chevaleresque, Herrigel Eugen, Dervy, 1998;
Maeştrii ocultismului, Andre Nataf, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1995 

2017-02-27

Priveşte, gândeşte, învaţă. Citate favorite.

fotografia volumelor romanului Musashi
De la un singur lucru afli zece mii de lucruri. (Miyamoto Musashi)
Un poet scria odată că “in locul unde s-a născut un erou, munţii şi râurile sunt proaspete şi curate”. […]
Musashi îi spune însoţitorului său că pe unde au trecut n-a mai văzut un loc uimitor ca acesta. Tânărul îi spune că nu i se pare deosebit şi că peste tot există copaci.
- În primul rând, sunt foarte mulţi copaci in munţii aceştia. […] Asta înseamnă că nu au fost războaie, trupele inamice n-au ars şi n-au tăiat pădurile. Mai înseamnă că n-a fost nici foamete, de mult, de foarte mult timp. Câmpurile sunt verzi şi ovâzul a fost bine zdrobit sub tălpi pentru a-i întări rădăcinile şi a-l ajuta să crească frumos. Ascultă! Nu auzi sunetul roţilor de tors? Pare că vine de la toate casele. Şi n-ai observat că atunci când trec călători îmbrăcaţi bine, ţăranii nu-i privesc cu invidie? […] După cum vezi, multe fete tinere muncesc pe câmp. Asta înseamnă că regiunea este înstărită, că viaţa are un curs normal aici. Copiii cresc sănătoşi, oamenii sunt trataţi cu respectul cuvenit, iar tinerii şi tinerele nu aleargă după plăceri uşoare prin altă parte. E o dovadă sigură a faptului că seniorul de aici este bogat, că săbiile şi tunurile din arsenal sunt bine lustruite şi in bună stare.
- Dar eu nu văd nimic interesant in toate astea. Oricum, n-aţi venit aici ca să admiraţi peisajul. N-aveţi de gând să vă luptaţi cu samuraii din Casa Yagyu?
- Lupta nu e totul in Arta Războiului. Cei care gândesc astfel şi se mulţumesc doar să aibă mâncare şi un loc de dormit sunt doar nişte pierde vară. Pe un novice serios îl preocupă mai mult antrenarea minţii şi disciplinarea spiritului decât deprinderea artelor marţiale. El trebuie să înveţe tot felul de lucruri: geografie, irigaţii, să cunoască sistemele oamenilor, obiceiurile lor, modul in care se înţeleg cu seniorul. El vrea să ştie ce se petrece in interiorul castelului, nu numai in afara lui. Pe scurt, vrea să meargă peste tot şi să înveţe tot ce se poate învăţa.
(din romanul Musashi, de Eiji Yoshikawa, Ed. Nemira, Bucuresti, 1994, traducere: Angela Hondru)

Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.
Miyamoto Musashi, in anii tineretii, inarmat cu două bokken (sabie de lemn, folosita in general la antrenamente). Imprimeu pe lemn de Utagawa Kuniyoshi.
Miyamoto Musashi, cunoscut şi sub numele Shinmen Takezō, Miyamoto Bennosuke, sau numele buddhist Niten Dōraku, s-a născut in anul 1584, în provincia Harima aflată pe insula Honshu. Rămas orfan, la vârsta de 7 ani a fost luat in îngrijire de un unchi, pentru a locui in templul Shoreian. Prima sa luptă a avut-o la vârsta de 13 ani. Shinmen Takezō era un tânăr rebel, dornic de faimă, puternic din punct de vedere fizic, şi voia să demonstreze că poate deveni un mare samurai.
Miyamoto Musashi este considerat cel mai mare luptător cu sabia, cel mai mare samurai al tuturor timpurilor. El este părintele stilului de luptă cu “cele două săbii” (una lunga, daito, si una scurta, shoto).
După ultimul duel, in care îl învinge pe maestrul Sasaki Kojiro, samurai, dezvoltatorul stilului Ganryu, intră in serviciul unui senior, îşi deschide propria şcoală unde predă stilul “celor două săbii”; scrie “Cartea Celor Cinci Cercuri: Pământul, Apa, Focul, Vântul şi Vidul” (Gorin No Sho) şi reformuleaza Codul Bushido (Codul Luptătorului) - spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect faţă de cuvântul dat, spirit de sacrificiu şi dispreţ total faţă de moarte.
Musashi moare in 13 iunie 1645. A fost un mare admirator al Naturii, despre care spunea că l-a învăţat totul despre lupta cu sabia. Tratatul său, Gorin No Sho, este şi astăzi foarte apreciat in Japonia. Niponii i-au dedicat celui pe care îl numesc, cu un respect unic, Ken Sei (Sfântul Sabie), multe piese de teatru, cărţi şi filme.
Între cărţi, cea considerată reprezentativă este cea a lui Eiji Yoshikawa, care a respectat cu acurateţe istoria zbuciumată a Japoniei, viaţa celui mai mare samurai, dedicându-i romanul numit simplu “Musashi”, întins pe patru volume. Un roman care surprinde evoluţia unui spirit rebel, fără mare autocontrol şi care devine dintr-un tânăr doritor de faimă un mare maestru al spadei, un mare maestru zen.
Cea mai cunoscută ecranizare este “Samurai I: Musashi Miyamoto” (1954), care i-a adus regizorului Hiroshi Inagaki un premiu Oscar. Filmul este o trilogie: Samurai II: Duel at Ichijoji Temple şi Samurai III: Duel at Ganryu Island.
₪ ₪ ₪
portretul autorului romanului biografic - fotografie
Eiji Yoshikawa  (11.08.1892, Kanagawa, lângă Tokio – 07.09.1962, Tokio) e cunoscut ca scriitor de romane istorice, considerat a fi unul dintre cei mai buni din Japonia. A lucrat multă vreme ca ziarist, dar nu şi-a neglijat marea pasiune: scrisul. Numeroasele povestiri şi romane, majoritatea cu subiect istoric i-au adus afecţiunea cititorilor şi aprecierea criticii. Opera sa a fost publicată iniţial in ziare şi reviste sub formă de serial. Activitatea literară i-a fost încununată cu premii literare şi decoraţii culturale. “Musashi”, romanul apărut in serial între 1935-1939, in Asahi Shimbun, cel mai prestigios cotidian nipon, i-a adus celebritatea.
Dincolo de graniţele Japoniei cele mai cunoscute romane sunt Taiko, unde descrie perioada istorică in Japonia până la Bătălia de la Sekigahara (care a avut loc in 21 octombrie 1600, bătălie care pune capăt unei îndelungate perioade de războaie civile şi inaugurează o epocă de pace ce va dura până in cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea) şi Musashi, in care acţiunea începe după această bătălie, tânărul Shinmen Takezō (Musashi) a plecat pe Calea Sabiei după ce a luptat in acest război.
₪ ₪ ₪
Sursa foto Eiji Yoshikawa
https://ro.wikipedia.org/wiki/Eiji_Yoshikawa
sursa foto Musashi
https://en.wikipedia.org/wiki/Miyamoto_Musashi
Miyamoto Musashi, in anii tineretii, inarmat cu două bokken (sabie de lemn, folosita in general la antrenamente). Imprimeu pe lemn de Utagawa Kuniyoshi.

2013-03-03

Codul Bushido (hw9)

Codul Bushido e o ”cale” pe care un bărbat trebuie s-o urmeze pentru a deveni războinic fără să-și piardă umanitatea.
1. Gi: decizia corectă, luată cu sânge rece, atitudinea corectă, adevărul. Fii cinstit în relațiile tale cu toată lumea. Crede în justiție. Pentru un samurai adevărat nu există nuanțe de gri, în ceea ce privește onestitatea și justiția, există numai bine sau rău.
Pentru samurai a minți era echivalent cu a-și pierde onoarea pe vecie. Ei preferau să spună adevărul chiar dacă gestul le-ar fi adus moartea. Dacă ar fi fost puși în situația de a minți ar fi ales sepuku (autoeviscerare). Azi nu mai e cazul dar, uneori, a spune adevărul cu orice preț ne poate pune  în situația de “sepuku social” și puțini sunt cei care pot accepta să nu fie în atenția semenilor din imediata lor apropiere iar unele minciuni au ajuns să fie considerate “nevinovate” și “necesare”.
2. Yuu: curaj până la eroism.
A interveni în situații limită pentru a-i ajuta pe cei din jur este obligatoriu din partea unui om care trăiește după principii de viață onorabilă. Pentru samurai familia era ridicată la cel mai înalt rang, ei neprecupețind niciun efort pentru a apăra și cinsti această valoare, ca atare a-și proteja consoarta devenea pentru ei o îndatorire de onoare.
3. Jin: iubire universală, generozitate față de oameni, compasiune. Prin antrenamente intense samuraiul devine rapid și puternic. Acesta nu este ca ceilalți oameni. Dezvoltă o putere care trebuie să fie utilizată pentru binele tuturor. El are compasiune. Ajută camarazii în fiecare ocazie.
4. Rei: acțiune corectă - o calitate esențială, bunăvoință. Samuraiul nu are nici un motiv să fie crud. Nu trebuie să-și dovedească puterea. Un samurai este politicos, chiar și cu dușmanii săi.
Cumpătarea este o calitate din ce în ce mai rar întâlnită: nu se “scoate sabia” pentru orice fleac, pentru injurii în trafic sau între vecini. Un om onorabil “scoate sabia” doar atunci când sunt atinse valori morale esențiale, ori a-ți fi tăiată calea sau a fi înjurat în trafic nu înseamnă că ți-a fost încălcată onoarea, ci înseamnă că ai întâlnit o ființă care nu merită atenția unui om care știe ce înseamnă onoare.
5. Makoto: sinceritate totală, onestitate. Atunci când un samurai spune că va face ceva, acel lucru este ca și făcut. Nimic de pe acest pământ nu îl va opri să facă ceea ce el a spus că va face.
6. Meiyo: onoare si glorie. Adevăratul samurai are un singur judecător, onoarea lui.
7. Chugi (Chuu): devoțiune, loialitate. Un samurai este extrem de loial față de cei din jurul său. Pentru războinic, cuvintele unui om sunt ca urmele sale: le poți urmări oriunde merge.
Sayanora!

Din dicționarul amuzant
Zen = doctrină despre iluminare, care pune accentul pe meditație și care este predată, în general, de călugări bătrâni și confuzi în capul cărora au căzut prea multe pietre când meditau sub cascadă.
 Happy Weekend! Editia a 9-a

2012-09-23

Happy Weekend (27) - Kōkutsu-dachi-"miau"

Adânc în umbra culturii umane pândește sâmburele distrugerii, la fel cum ploaia și fulgerul urmează vremii bune. Istoria este povestea unor suișuri și coborâșuri prin care au trecut toate națiunile. Schimbarea este legea cerului și a pământului; sabia și pana sunt la fel de inseparabile cum sunt cele doua roți ale unei caruțe. Omul trebuie să le cuprindă pe amândouă dacă vrea să fie considerat o ființă desăvârșită. Dacă e prea mulțumit de sine crezând că vremea bună va dura la nesfârșit, va fi prins într-o zi de furtună. Așa că e important pentru noi toți să fim întotdeauna pregătiți pentru cazurile extreme…
Karate este un BUDO – o disciplină de luptă a corpului și spiritului în care eficacitatea nu poate fi decât rezultatul îmbinării ambelor elemente. Radicalul BU reprezintă în japoneză ansamblul artelor marțiale, iar sufixul DO – alături de el – reprezintă drumul care duce la măiestrie de sine prin munca spiritului și a corpului conjugate.
(Gichin Funakosi, “Ryukyu Kempo: Karate", 1992)
(din cartea “Karate Kata Shotokan”, de Tudorel Simion, Ed Lux Libris, Brasov, 1994)

Maestrul Gichin Funakoshi (n. 10 Nov. 1868, Yamakawa, Okinawa – d. 1957) este fondatorul karate-ului Shotokan, zis "Karaté Modern". Este descendentul unei linii de samurai, familie care în trecut a fost vasala  dinastiei nobile Ryukyu.
**
Postura Kōkutsu-dachi

De câți karateka e nevoie să schimbe un bec?
Doar de unul, dar toți ceilalți stau în jurul lui și zic: “Nu așa a zis senseiul meu că se face!”

Aikido = artă marțială japoneză cunoscută și drept “calea cea mai rapidă de uniune cu pământul”

Sensei = “Profesor”. Alpha al dojo. Știe totul, poate totul – cel puțin așa se presupune.

Ninja = un individ confuz care se furișează noaptea îmbrăcat în pijamaua burdușită cu arme.

Happy Weekend! Ediția 27
Sursa foto pisoi:
http://www.satorikarate-bournemouth.co.uk/forum/showthread.php?tid=73&page=2 (in febr 2021 link invalid)